sâmbătă, 19 martie 2011

"Inger pribeag, rătăcit prin noapte"

Nu pot să fiu decât ceea ce sunt,nu-mi pot impune niciodată pe deplin dictatura raţiunii;rămân ceea ce am fost dintotdeauna,o romantică,o visătoare,un EU autentic şi nu unul modelat după gustul celor din jurul meu,indiferent care ar fi consecinţele acestei opţiuni.Sunt plină de defecte,o sumă şi a încerca să mă schimb,presupune să maschez răul din mine,căci eliminarea trăsăturilor negative nu poate fi făcută oricât aş încerca,pot fi,cel mult,controlate.Răul este mediul meu de viaţă,aici m-am născut,aici am fost educată,aici trăiesc şi tot aici trebuie să mor;fără nici un drept am cerut perfecţiunea,am aspirat spre lumină,spre bine,spre viaţă,spre oameni,spre prietenie,spre dragoste,spre Dumnezeu…Dar toate acestea sunt prea sus pentru mine,le-aş murdări dacă le-aş atinge,mâinile-mi sunt murdare de lacrimi,de sânge,de noroi…Am încercat să zbor,fără aripi şi m-am prăbuşit istovită;de ce mi-au fost legate aripile dacă acum sunt alungată in noapte?N-am să mai zbor niciodată,locul meu e nicăieri,sunt un pribeag care caută…oare ce?...Poate inima pierdută în încăierarea cu viaţa,poate visul de a fi un alt destin sau poate Nimicul ce-l culegem în fiecare zi din clipele ofilite ale timpului…